Participăm la alegeri, dar și noi suntem oameni și până la urmă este greu să crezi că vei face parte dintre mai marii zilei fără a te lovi de problemele de zi cu zi.
Cel mai ușor ar fi, ca scârbit, să nu votez. M-am săturat ca străzile reparate să fie străzi pe care stă un mai mare al orașului, m-am săturat ca fiul meu să-mi ceară bani pentru că școala nu are fonduri, m-am săturat să-mi rup mașina pentru că drumurile sunt așa cum sunt, m-am săturat...
Dar până când?
Nu votez anul acesta, nici peste patru ani, ș-apoi de Paște și Crăciun, aștept să-mi vină fiul plecat departe.
Dacă mă duc la vot, mă întreb pe cine să votez. Pe ăla îl știu, am copilărit cu el, e cam prost, de celălalt, am auzit despre el...
Să ști cu cine votezi este mai greu decât un subiect la facultate.
Și totuși... și totuși, am un copil. Vreau să îmi văd la bătrânețe nepoții, prin urmare va trebui să votez, dar, mai ales să mă rog, să am noroc, să votez pe cine trebuie.
Nimeni nu le știe pe toate. Hai să stăm de vorbă. Una de la mine, una de la tine și poate reușim să-i nimerim pe cei buni. Poate reușim să urnim orașul. Poate reușim să ne simțim acasă, să simțim că aparținem acestui oraș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu