Mediașul a avut un trecut glorios, care din păcate este umbrit de acest prezent sumbru.
Îmi amintesc de perioada comunistă, perioadă în care mișcarea teatrală a cunoscut un mare avânt. În acestă perioadă au apărut o sumedenie de „teatre populare”, formate din iubitori de teatru, din amatori, calitatea interpretărilor artistice fiind răsplătită cu premii republicane. Era o mândrie pentru un orășel de provincie ca trupa Casei de Cultură să fie recompensată într-un asemenea mod.
În toate orașele industrializate, o dată cu dezvoltarea lor, statul a construit săli de spectacole. La 20 decembrie 1973, în București, a fost inaugurată noua clădire a Thaliei, Teatrul Național cu trei săli de spectacole, Sala Mare, Sala Mică și Sala Atelierelor. Revenind în prezent ne lovim de lipsa de interes a autorităților pentru tot ce nu se poate materializa. Tot ce am moștenit fumos și de suflet se pierde, se închide, se distruge.
Societatea de astăzi este caracterizată de ignoranță, lipsă de cultură, ură și o goană nebună după câștiguri imediate.
Suntem învățați să ignorăm și să desconsiderăm tot ce este frumos, tot ce ne unește și ne definește pe noi ca națiune și anume cultura noastră, dupa cum spunea Umberto Eco, inventăm un dușman, și tragem cu toate gloanțele în el, deoarece avem atât de multe gloante de tras.
Sighișoara este un exemplu de oraș poziționat realmente pe harta artistică a țării noastre. Posibilitățile Mediașului au fost întotdeauna superioare și asta mă face să mă întreb retoric, la noi, de ce nu se poate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu